GLASUL BISERICII – Revista Sfintei Mitropolii a Munteniei si Dobrogei

Anul LXIV, nr. 5-8, mai-august 2005, pag. 185

VIATA BISERICEASCA IN MITROPOLIA MUNTENIEI SI DOBROGEI

SFINTIREA ASEZAMANTULUI SOCIAL
SI PARACLISULUI CU HRAMUL „ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI”
DIN PAROHIA PRECUPETII VECHI, PROTOIERIA II CAPITALA

In ziua de Duminica, 26 iunie 2005, Duminica Tuturor Sfintilor - hramul bisericii Precupetii Vechi, din Protoieria 2 Capitala, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, impreuna cu Prea Sfintitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, au sfintit Asezamantul social si Paraclisul cu hramul Acoperamantul Maicii Domnulu de pe langa aceasta biserica, construite prin stradania preotului paroh Tudor Gheorghe si contributia multor donatori si ajutatori, care au fost date acum in folosinta.

Amplasat in curtea din spatele bisericii, asezamantul social cuprinde un camin pentru cei varstnici, paraclisul cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului, care este locasul de inchinare al batranilor din camin, si o cantina care asigura hrana zilnica pentru cei adapostiti in acest centru de asistenta a persoanelor in dificultate. Asezamantul, format dintr-un un singur corp de cladire, cu parter, etaj si mansarda, poate gazdui in cele opt camere ale sale, cu doua paturi fiecare, un numar 18 batrani, si este dotat cu toate cele necesare pentru buna functionare. In prezent sunt internate aici opt persoane varstnice, care au nevoie de ingrijire si medicamente. Totodata, personalul de ingrijire al asezamantului asista la domiciliu inca 25 de batrani nedeplasabili sau care se deplaseaza dificil, asigurandu-le hrana calda de trei ori pe saptamana. Beneficiarii sunt inclusi in acest program pe baza unei anchete sociale efectuate la locuinta fiecaruia de catre preotul paroh, persoane din comitetul parohial si asistentul social.

In perioada imediat urmatoare va fi ridicat un corp nou de cladire, langa cel existent, cu inca sase camere, dependinte si un cabinet medical, lucrare cu finantare asigurata, incat capacitatea de gazduire va creste, ajungand la 30 de locuri. Se vor asigura mese calde, asistenta medicala, consultanta si alte ajutoare pentru circa 60 de persoane care vin aici, duminica sau in cursul saptamanii, si vor fi asistati pana la o suta de batrani la domiciliu. O extindere in viitor, include o biblioteca, un club de zi, consultatii juridice pentru batranii din parohie si alte facilitati sociale.

Paraclisul asezamantului a fost ridicat si pictat intre anii 2000-2005, si are o frumoasa catapeteasma, iar peretii sunt impodobiti cu fresca in stil bizantin. Proiectul acestui asezamant a inceput in anul 2000, cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist si s-a realizat prin stradania preotului paroh Tudor Gheorghe. Au contribuit la realizarea lui numerosi parteneri, sponsori si donatori, care s-au implicat cu dragoste in aceasta lucrare de ajutorare a semenilor.

Asadar, in Duminica Tuturor Sfintilor, la primele ore ale diminetii, s-a oficiat Sfanta Liturghie in biserica parohiala, cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, de catre Prea Sfintitul Episcop Varsanufie Prahoveanul, inconjurat de preoti si diaconi.

Dupa Sfanta Liturghie, la orele 12,00, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, impreuna cu Prea Sfintitul Episcop Varsanufie, inconjurati de un numeros sobor de preoti, au oficiat slujba de sfintire a Asezamantului si Paraclisului pendinte de acesta. Slujba de sfintire a inceput cu sfintirea apei, pe un podium amenajat la intrarea in paraclis, care face corp comun cu cladirea asezamantului, in prezenta catorva sute de credinciosi din cartier si imprejurimi, care, in pofida caniculei din aceasta zi, au asistat si la Sfanta Liturghie din cursul diminetii. Au mai participat la sfintire Domnul primar Nicolae Ontanu si alti reprezentanti ai Primariei Sectorului 2, care se afla in parteneriat cu parohia Precupetii Vechi in lucrarea de asistenta sociala a persoanelor varstnice si cu dificultati.

Dupa indeplinirea randuielii de sfintire, soborul slujitorilor aflat pe podiumul de afara pentru a participat la ceremonia de incheiere, in cadrul careia s-au rostit cuvantari in auzul celor prezenti. Sirul vorbitorilor a fost deschis de preotul paroh Tudor Gheorghe, care a spus:

"Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a venit astazi ca sa sfinteasca acest asezamant social la care noi am lucrat incepand din toamna anului 2000. Caminul este deschis persoanelor in suferinta, celor abandonati, care nu au pe nimeni pe lume, batranilor ramasi fara ajutor. Paralel cu constructia asezamantului social s-au facut lucrari de subzidire si consolidare la peretii bisericii, s-a restaurat pictura si s-a invelit din nou acoperisul sfantului locas. Multumirea noastra o vedem in numarul mare al credinciosilor care au venit astazi, nu numai din parohie, ci si din alte parti ale Capitalei si chiar din provincie, pentru a fi prezenti la sfintirea acestui asezamant social care acum are 18 paturi, dar noi ne straduim sa mai construim pana la 30 de paturi. Si-au adus contributia multi credinciosi, care au dorit, din smerenie, sa nu le fie numele rostit. Dar si-a adus contributia si Primaria Sectorului 2, Domnul primar Nicolae Ontanu, care a fost tot timpul alaturi de noi. Prea Fericirea Voastra, va multumim ca sunteti astazi in mijlocul nostru si vreau sa va spun ca Prea Sfintitul Episcop Varsanufie Prahoveanul a venit de multe ori la noi, ne-a cercetat lucrarea si ne-a sprijinit cand am avut nevoie. Suntem constienti ca lucrarea aceasta nu s-a terminat, ci abia de acum incepe, pentru ca batranii internati in acest camin au nevoie nu numai de hrana, au nevoie nu numai de medicamente, dar au nevoie si de dragostea noastra, de caldura sufletului nostru. De aceea, Prea Fericirea Voastra, este o mare bucurie ca ati venit astazi in mijlocul nostru. Va multumim!".

In continuare a vorbit parintele Ion Radulescu, protoiereul Protoieriei 2 Capitala, care a adresat Prea Fericitului Parinte Patriarh urmatoarele cuvinte:

"Anul acesta se implinesc 19 ani de cand Prea Fericirea Voastra ati fost chemat la inalta slujire de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, de arhipastor al binecredinciosului popor roman. In acesti 19 ani, Sfanta noastra Biserica a avut parte de un mare ziditor de suflete si sfinte altare. O multime de biserici, manastiri, capele s-au zidit in timpul pastoririi Prea Fericirii Voastre si credem ca in nici o parte a Europei nu se zidesc atatea biserici ca in Patriarhia Romana. In privinta invatamantului avem aproape 70 de scoli teologice. De asemenea, s-au edificat o multime de institutii in care activeaza preoti, in spitale, in penitenciare, unitati militare, camine de batrani. Pe plan extern, Prea Fericirea Voastra ati adus pace acolo unde era tensiune, ati adus destindere acolo unde era incrancenare, devenind un model de frumusete si dragoste, de apropiere intre popoare, prin modul in care ati primit in Romania, Gradina Maicii Domnului, pe reprezentantii atator Biserici, inclusiv pe Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. Astazi, in Duminica Tuturor Sfintilor, v-ati luat osteneala de a fi in mijlocul poporului care va respecta si va iubeste atat de mult si de a da inalta binecuvantare Asezamantului parohial Acoperamantul Maicii Domnului, lucrare dusa la bun sfarsit prin osteneala vrednicului preot paroh Tudor Gheorghe. Aceasta opera de binefacere s-a putut realiza si cu sprijinul generos al Domnului primar Nicolae Ontanu, iubitor de biserici si de buna randuiala in Sectorul 2, pe care-l conduce, caruia ii aducem respectuoase multumiri. Anul trecut a acordat un ajutor de 2 miliarde si o suta de milioane lei pentru acest asezamant. Va multumim, Prea Fericirea Voastra, ca sunteti astazi in mijlocul nostru".

Un cuvant de inima a rostit preotul nonagenar Gheorghe Rosca, care se numara, impreuna cu sotia, printre primii locatari ai acestui camin. Venerabilul parinte Gheorghe Rosca, intre altele, a spus:

"Va marturisesc sincer, in atmosfera plina de caldura sufleteasca a dumneavoastra, dar si a caldurii de sus, ca imi este greu sa vorbesc, fiind trecut de 92 de ani, totusi, va spun ca eu sunt unul din cei care am fost ajutat de Sfanta Patriarhie, de parohia Precupetii Vechi, de Prea Cucernicul Parinte paroh Tudor Gheorghe. Sunt refugiat de doua ori din Basarabia. Asa a fost soarta acestei provincii. Despre aceasta provincie, un poet de acolo, Dumitru Macovschi, a scris cateva versuri care sunt si astazi valabile: „Trecuta prin foc si sabie, furata, tradata mereu, esti floare de dor Basarabie, esti lacrima neamului meu". Intr-adevar, romanii de acolo, care s-au refugiat aici, au trait vremuri grele. Vreau sa multumesc cu aceasta ocazie Patriarhiei Romane si statului roman din acea vreme care ne-a primit cu toata dragostea aici in tara, ca suntem frati romani si avem aceeasi credinta si aceeasi limba. Aduc multumiri cu acest prilej Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist pentru ca a spijinit Biserica din Basarabia cum putini au facut-o. Multumesc Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist si pentru dragostea pe care a avut-o pentru preotii care au fost inchisi. Prea Fericirea Sa a avut curajul, pe vremea stapanirii comuniste, sa ne apere pe noi, cei care iesisem din inchisoare. Eu am stat peste patru ani inchis la Jilava pentru ca am scris ca Basarabia este provincie romaneasca si am aratat ce jale au facut comunistii acolo, in timpul ocupatiei sovietice, ce au patit romanii de acolo, preotii care s-au refugiat. Ne-au cautat peste tot si ne-au dus indarat, pentru ca ziceau ca suntem cetateni sovietici. Cei mai multi am scapat, revenind aici, altii au fost insa deportati in Siberia si putini s-au mai intors. Multumesc inca o data Prea Fericitului Parinte Patriarh ca mi-a dat aprobare sa fiu primit in acest asezamant. Am sotia bolnava de cinci ani, de la un accident vascular, si cu ajutorul lui Dumnezeu, de cand se afla aici, se simte ceva mai bine. Multumesc si Prea Sfintitului Episcop Varsanufie care m-a incurajat sa intru in acest asezamant. Am fost printre primii oaspeti, ca sa zic asa, internati aici. Va multumesc si dumneavoastra tuturor".

Sirul vorbitorilor a fost incheiat de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, care a rostit urmatoarele:

„Prea Sfintite Parinte Varsanufie, Prea Cucernice Parinte Protoiereu, Domnule Primar,

Iubite Parinte Paroh, Tudor Gheorghe, Iubiti Parinti,

Frati si surori in Domnul,

Este o zi deosebit de frumoasa, cum s-a spus deja aici, care sadeste in sufletul omului multumire si indestulare, incat, impotriva oboselii si arsitei soarelui care nu va cruta crestetul, ati ascultat cu rabdare Sfanta Liturghie si pe oratorii de pana acum, care s-au intrecut in frumuseti, si literare, si poetice, si in glasuirea adevarurilor vesnice ale Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos. Numai inaugurarea acestui Asezamant social, care ne-a tintuit pe loc, a putut sa ne procure atata mangaiere si bucurie sufleteasca.

De la bun inceput as vrea sa spun iubitului parinte Gheorghe Rosca, un sarguincios manuitor al condeiului, si talentat gazetar, vajnic luptator pentru credinta si unitatea de neam, care a cunoscut si durerile inchisorilor comuniste, trecut acum de nouazeci de ani, cum insusi ne-a marturisit, ca nu trebuie sa se considere internat in aceasta casa, ci ca un oaspete binevenit. Cei care locuiesc intr-o casa bisericeasca, cum este cea de aici, sunt oaspeti ai Domnului nostru Iisus Hristos. El, Mantuitorul Hristos, a inspirat, prin Duhul Sfant, pe parintele paroh si pe membrii Consiliului parohial sa purceada la construirea acestui asezamant social, pus sub "Acoperamantul Maicii Domnului". Si tot Mantuitorul Hristos, prin Duhul Sfant, a dat gand bun celor care au ajutat aceasta lucrare. Ma bucur mult ca intre cei dintai care s-au instalat aici este Parintele Gheorghe Rosca, un preot deci al Bisericii noastre.

De mult s-a preocupat Biserica noastra de ajutorarea preotilor ajunsi la varsta batranetii, a preoteselor vaduve ,si fara sprijin. Chiar in vremurile grele ale dictaturii, Prea Fericitul nostru Patriarh Justinian a amenajat in manastirile noastre camine pentru preoti batrani, pentru preotese vaduve, pentru calugari si calugarite ajunsi in neputinta fizica. Modelul de atunci, iata, il continuam noi acum in aceasta forma. Este nespus de frumos ceea ce inauguram noi astazi aici. In numele Domnului nostru Iisus Hristos, il binecuvantez pe Parintele paroh Tudor Gheorghe, consiliul parohial, pe doamna preoteasa si pe toti cei care au contribuit la ridicarea si amenajarea acestui asezamant de asistenta sociala.

Lucrarea aceasta, iubiti frati si surori, este asumarea personalitatii noastre in lume si in creatia lui Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu ca sa nu traiasca singur, cum a si spus Dumnezeu inca de la inceput: "Nu este bine sa fie omul singur" (Facere 2, 18). Dar nu numai in sensul casatoriei, al familiei. Desigur, o familie care daruieste ostasi tarii, eroi si marturisitori ai credintei este o familie sfanta, cum au fost familiile noastre romanesti din toate straturile sociale. Din aceasta familie am iesit cu totii, din familia harazita de Dumnezeu si binecuvantata de Biserica. Dar si in sensul de familie mare, cum este familia noastra romaneasca, familia tarii noastre, familia Bisericii noastre.

Asemenea lucrari sunt cu adevarat roade ale Duhului Sfant. Ele ne aduna, iata, si ne fac sa invingem si setea, si arsita soarelui, si oboseala, bucurandu-ne sa vedem lucrarea care s-a facut in aceasta parohie Precupetii Vechi, prin osteneala parintilor de aici, si binevoitorul ajutor al Primariei Sectorului 2, pe care l-am avut si pana acuma si nadajduim sa-l avem in continuare si mai mult. Punem baza pe lucrul acesta. Ma bucur ca in multe parohii din Bucuresti avem activitati sociale asemanatoare sau sub alte forme, foarte necesare si foarte frumoase. Acum au libertatea parohiile sa aleaga activitatile sociale, caritabile, filantropice, culturale pe care doresc sa 1e incurajeze si sa le promoveze dupa puterile lor: Aceasta activitate, insa, de a oferi adapost intr-o casa parohiala de oaspeti unor persoane varstnice si fara ajutor este cu adevarat ceea ce ne trebuie noua ca Biserica astazi. Avem preoti batrani, preotese vaduve si inaintate in varsta care fie ca nu au copii, fie ca acestia nu pot sa-i ajute. Noi trebuie sa ne ingrijim de ei si fac apel si cu prilejul acesta sa nu ne oprim aici, ci sa continuam aceasta frumoasa lucrare de asistenta sociala. De la Prea Fericitul Patriarh Justinian, cum spuneam, am mostenit caminul pentru preotese vaduve de la Manastirea Viforata si caminul pentru preoti batrani si profesori de teologie iesiti la pensie de la Manastirea Dealul, aflate astazi in Arhiepiscopia Targovistei. De atunci avem camine sociale pentru batrani, si case de odihna si tratament pentru preoti si familiile lor, care nu erau primiti in statiuni, nefiind membri de sindicat.

Este o lucrare care risipeste, oarecum, durerea prin care am trecut noi zilele acestea in urma celor intamplate la acea manastire din judetul Vaslui, pe care le cunoasteti, pentru ca au fost bogat mediatizate. Vreau sa subliniez si aici ca Biserica este asezamant divino-uman. Ea este intemeiata pe invatatura, si adevarurile vesnice ale Mantuitorului Iisus Hristos, pastrate cu sfintenie de cler si credinciosi. Aceste adevaruri vesnice se regasesc si in viata monahala. Pentru respectarea lor se cere disciplina in Biserica, atat in viata de parohie, in viata de crestin, cat si in viata monahala. Disciplina aceasta este inca si mai puternica in manastire. Este dureros pentru noi, pentru mine indeosebi, ceea ce s-a intamplat acolo. Cu ocazia aceasta, cer iertare credinciosilor pe care poate i-am mahnit. Biserica isi face insa datoria. Celor care incalca sfintele canoane si celor care nesocotesc disciplina, fie monahi, fie preoti, li se aplica masurile recomandate de Sfintii Parinti, care fac parte din randuielile Bisericii noastre ca asezamant uman, dar pe temelii nemuritoare, pe temelii divine. Suntem oameni si putem gresi, dar avem mijloace de indreptare, mijloace de mantuire in Biserica. Si cat de mult ar pacatui cineva, Biserica ii intinde o mana de ajutor, ca la "scaldatoarea" din Sfanta Evanghelie (Ioan 5, 1-15). Nu suntem parasiti nici o clipa de iubirea lui Dumnezeu, fie sarac, fie bogat, fie cu responsabilitati oricat de mari in societate. De la toti se cere, insa, credinta si respect pentru valorile vesnice ale Bisericii noastre.

Fata de preoti si fata de calugari, Biserica este cu mai multa luare aminte, ca ei sa cunoasca bine sfintele canoane, sa cunoasca legiuirile bisericesti, incat viata noastra bisericeasca sa se desfasoare in conditii normale. Ogorul Bisericii este mare si avem loc destul ca sa ne consumam energiile, oricat ar fi ele de aprinse. Sa ne ocupam de asistenta sociala, de pilda, ca aici, nu cu cele care s-au petrecut in acea manastire, cum am auzit, si de care nu trebuie facuta vinovata Biserica. Pentru ca Biserica, invata Sfintii Parinti, ca institutie divino-umana nu poate gresi, cum marturisim noi in Simbolul Credintei: "Cred intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica". Este articol de credinta. Cine tagaduieste valoarea Bisericii si rolul ei in lume, incalcand disciplina si randuielile bisericesti, acela greseste si se exclude din soborul binecredincios al Bisericii noastre. Asadar, de activitatile acestea trebuie sa se ingrijeasca si calugarii din manastiri, dupa cum se si face. Avem manastiri de mare valoare, cum stiti, cunoscute in arta, in cultura, in muzica, in toate frumusetile acestea omenesti, care atrag admiratia Europei, ca si biserici parohiale, cu preotii harnici si priceputi, cum a aratat aici parintele protopop.

Am venit astazi cu multa bucurie in mijlocul credinciosilor acestei parohii. Nu pot sa particip peste tot, pentru ca am si indatorirea de a fi si peste hotare. Nu pot sa nu raspund la invitatia Patriarhului ecumenic, de pilda, sau altor indatoriri ale Bisericii noastre, dar cine citeste agenda mea zilnica de lucru poate vedea cat de putin timp imi ramane mie pentru viata personala. Dumnezeu le stie toate si le cunoaste pe toate. El randuieste ca preotii nostri, iata, sa stearga prin asemenea lucrari umbra ce se abate cateodata asupra unui slujitor care, iesit din randuiala, tulbura viata fie a unei manastiri, fie chiar a Bisericii.

Impliniri ca cele de aici sunt bucurii la care participam toti si ma bucur ca oriunde ma duc sunt intampinat de tineret. Dimineata, cand am plecat de la Catedrala Patriarhiei ca sa vin incoace, abia am putut scapa de ei. In incinta Manastirii Antim, ctitoria Sfantului Mitropolit Antim Ivireanul, care se restaureaza acum, nu mai incapeau astazi credinciosii veniti la slujba, in majoritate tineri. Sfintii ne sunt prieteni, fratii mei, ei ne sunt supraveghetori, ei ne sunt indrumatori. Niciodata sa nu ne indoim, niciodata sa nu pierdem nadejdea ca Dumnezeu nu ne ajuta, chiar daca ne supune incercarilor. Ati auzit marturia Parintelui Rosca, care de doua ori a fost deportat si Dumnezeu l-a tinut in viata si i-a dat ani binecuvantati, iar acum este oaspetele acestei parohii si al nostru al tuturor: va felicit, Parinte Tudor, pe membrii consiliului parohial si pe parintele protopop, care de la inceput mi-a adus la cunostinta si m-a informat cu mersul acestei lucrari. Sunt foarte bucuros ca am auzit de prezenta Prea Sfintitului Varsanufie, care ma ajuta mult in domeniul acesta al asistentei sociale. Mai am un episcop-vicar la Arhiepiscopia Bucurestilor si inca trei la Patriarhie, care astazi sunt raspanditi la diferite biserici, unde au dorit credinciosii slujba cu arhiereu. Ma bucur ca, din mila lui Dumnezeu, prezenta ierarhilor este ceruta permanent. Aceasta si este datoria noastra. Nu suntem alesi ierarhi ca sa stam in tronurile acestea din biserici sau din catedralele noastre, ci ca sa fim mereu in mijlocul credinciosilor. N-am trait momente mai frumoase in viata mea si in anii mei, si nu sunt departe de Parintele Rosca, cu doi ani e mai in varsta dumnealui, si am trecut si eu prin multe incercari, decat atunci cand m-am gasit in mijlocul credinciosilor, in mijlocul tinerilor. Sunt bucuros ca avem un tineret legat de Biserica si ne ajuta in activitatile noastre din spitale, orfelinate, camine de batrani, in toate locurile unde lucreaza preotii nostri. Va multumesc tuturor pentru rabdare. Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti, iar sfintii Sai, prietenii Sai sa ne ajute cu rugaciunile lor, cu bunatatea lor ca noi sa ne invrednicim sa le calcam pe urme. Amin!".

In incheiere, parintele paroh Tudor Gheorghe a multumit Prea Fericitului Parinte Patriarh pentru prezenta si pentru cuvant si a daruit Prea Fericirii Sale icoana Tuturor Sfintilor, hramul bisericii Precupetii Vechi si ocrotitorii enoriasilor acestei parohii. Totodata, preotul paroh a oferit Domnului Nicolae Ontanu, primarul Sectorului 2, icoana Acoperamantul Maicii Domnului, hramul paraclisului, pentru sprijinul material acordat la ridicarea asezamantului social.

Inainte de plecare, Prea Fericitul Parinte Patriarh, insotit de Prea Sfintitul Episcop Varsanufie si de preotul paroh a vizitat asezamantul social. A intrat in fiecare camera si a stat de vorba cu batranii si cu personalul de ingrijire, dupa care a raspuns la unele intrebari ale ziaristilor privind opera sociala si de binefacere a Bisericii.

Gheorghe Vasilescu